|
Aly
..::♡Admina♡::..
Din: Arad
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 4279
|
|
Deci.... in sfarsit am scris si eu... -_-" desi nu stiu cand voi posta urmatorul capitol, si nici la celalalt fic yaoi nu stiu cand voi scrie, ca nu prea am timp... -_-" [stie nina despre ce e vorba], dar macar am scris capitolul asta in sfarsit. scuzati greselile (nu am mai avut chef sa il corectez k nu imi place ce microsoft word.... e in vista, si mi-a placut mult mai mult cel in xp) iar acum sa nu va mai retin, si sa va las sa cititi. daca nu va place (cu atat mai bine) ziceti si nu mai scriu (macar scap) si scuzati intarzierea XP
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Capitolul 1
“Cinci ani… cinci ani au trecut de cand am fost la munte… atunci cand toata lumea s-a distrat de minune, si ne-am inteles foarte bine. Renji si Ai, au devenit cei mai buni prieteni cu noi, dar acum, ca scoala s-a terminat, ne-am luat fiecare bacalaureatul, desigur, eu l-am luat cu un an mai tarziu, iar acum fiecare face ce vrea cu viata lui. Eu si Hitomi ne-am deci sa mergem la Facultatea de Arta si Arhitectura din Tokyo, (desi el e cu un an mai mare decat mine), iar Renji cu Ai au decis sa mearga la Facultatea de Limbi Straine si la Falcutatea de Drept, din Hiroshima, Desi erau la distanta, intotdeauna tineam legatura cu ei, prin telefon, prin mesaje sau prin mail, le ziceam noutatile de pe aici, si ei ne ziceau noutatile de pe acolo. Dar acum, vacanta de vara trecu, si incepe scoala, sau mai bine zis, facultatea. Nu stiu cum e, si sper sa nu fie greu, banuiesc ca de invatat va fi destul de mult, dar de accea e facultate. Hitomi nu povestea asa de multe despre facultate, fiindca avea prea mult de lucru. Important e ca vom fi impreuna, si de asemenea Renji cu Ai. In acesti ani, toata lumea s-a maturizat, chiar si Ayaka si Ayame nu se mai cearta cum se certau inainte, si fiecare si-au gasit cate un baiat pe placul lor, desi la inceput s-au certat pentru fiecare, acum se descurca. Ele s-au gandit sa mearga la Facultatea de Muzica. De restul colegilor lui Hitomi nu mai stiu nimic, dar si eu stiu aceste lucruri din spusele lui. Acum eu locuiesc cu Hitomi, sora mea locuieste cu fratele meu… (o poveste lunga), iar casa pe care Hitomi a avut-o, a vandut-o si a cumparat un apartament, in care acum noi locuim amandoi in el. E foarte frumos, spatios, si are loc destul pentru noi doi. Cum intrii, pe partea stanga se afla living-ul, pe partea dreapta se afla usa ce ducea la bucatarie, putin mai in fata pe partea stanga se afla o camera foarte mare, unde dormeam noi doi, desigur, pe partea dreapta era baia, desi noi in camera aveam o baie, dar de multe ori nu ne putem imparti, asa ca folosim separat baile, si tot pe partea dreapta mai in fata, se mai afla o camera care era pentru musafiri, daca veneau, sa aiba unde sa doarma. Acum chiar nu mai am chef sa descriu cum sunt camerele, descriu altadata, si sa nu uit, vecinii sunt foarte draguti aici. Iti face o mare placere sa locuiesti in blocul acesta…” -Nina, unde esti? A, aici esti! Iar scrii in jurnal? Ma intreba Hitomi. -Cum adica iar? Nu am mai scris de cativa ani buni. Si ce vrei? Am spus eu facand e suparata. -Pai, ar trebui sa ne pregatim de facultate, o sa intarziem. -Bine, acum vin, doar sa ma aranjez un pic. -Te astept in bucatarie. -Bine. In cateva minute ajung si o sa mergem. De-abia astept. “Desi nu conta ca ma voi duce intr-un loc plin de straini, fiindca il aveam pe Hitomi cu mine, dar totusi gandul de a merge intr-un loc necunoscut ma inspaimanta. O sa imi fac prieteni, o sa imi fac dusmani, asta era sigur, fiindca nimeni nu poate trai pe planeta asta fara sa aiba dusmani. Desi eu nu as vrea sa am, vreau doar sa ma intelg foarte bine cu toti. Hopa, au trecut 15 minute de cand ma aranjez, as face bine sa ma grabesc caci altfel intarziem.” -Am ajuns, scuze ca am stat atat, ranjeam eu la Hitomi. -Daca mai intarziai 5 minute, plecam fara tine si fara sa itispun. -Raule, ii zic eu facand pe suparata din nou. -Haide, sa mergem, la mine cum e al doilea an, o sa am si mai mult de lucru. Imi zicea Hitomi muscand de fiecare data dintr-o bucata de paine facuta cu margarina. -Mai poti manca? Dar mie nu mi-ai facut? Si mie mi-e foame… -O sa te invit dupa ce iesim de la facultate sa mancam ceva, ca in ultimul timp mi-e cam prea foame. -Bine… luam masina ta sau a mea? -O luam pe a mea, fiindca tu inca nu prea stii sa o conduci. -Chiar ca esti rau… -Stii ca glumesc. Hai nu mai fa pe suparata, ca te cunosc. -Daca vrei sa imi treaca da-mi un pupic. -Bine… iti dau ca altfel nu imi mai dai pace. -Nu imi mai trebuie… -De ce? -Sa mergem odata. -Cum zici… “Nu stiu ce are in ultimul timp, nici nu ma saruta, cand vreau sa vorbesc cu el, intotdeauna fac glume pe seama mea, si cand vreau sa fiu impreuna cu el in fiecare noapte zice ca e prea obosit. Nu mai stiu ce sa fac. Relatia lui Ai si Renji era din ce in ce mai puternica, iubirea lor fiind mai mare, pe cand a noastra era din ce in ce mai mica, devenind rece. Nu a durat mult, si am si ajuns deja la facultate, si chiar ma miram, ca m-am gandit atat de mult la chestiile care se intampla, caci nu mi-am dat seama ca a trecut timpul asa de repede. M-am dat jos din masina, si Hitomi de asemnea, dar cand am coborat, am observat ca mii de fete se stranse in jurul lui, urandu-i bun venit, si fiecare dintre ele dandu-i un sarut pe obraz. Acest lucru m-a socat total, si ma gandeam ca asta e faptul pentru care el se departase de mine, devenise rece. Hotarata, am zis sa ii dau pace sa stea cu ele, si m-am dus la intrarea din facultate. Nu cunosteam pe nimeni, si asta ma intrista putin, fiindca multi se uitau ciudat la mine, dar nu stiam de ce. Vroiam sa mai fac cativa pasi in fata, dar o mana ma oprise, iar cand m-am intors, fata mi s-a luminat. Era Hana, colega mea, si se pare ca si ea a venit aici la facultate. Era la fel ca atunci cand am cunoscut-o: parul roz si lung atarna frumos, ochii ei de culoare rosu inchis straluceau, acum nemaifiind la scoala nu mai purta aceeasi uniforma, si de data aceasta purta o pereche de jeansi inchisi la culoare, un tricou cu multe modele colorate si o pereche de adidasi. Stilul ei de a se imbraca era de intotdeauna perfect si deosebit. Intotdeauna adoram stilul ei.” -Deci, ce mai zici Nina? Cum o mai duci? Ce face varul meu? Chiar unde e? Ma intreba Hana cu multa energie. -Hana, deja incepi cu intrebarile? Ma ia durerea de cap. Cum de esti si tu aici? -Simplu. Am aflat ca si voi doi sunteti aici, si am zis sa vin si eu. Deci unde e? -Cine? -Hitomi desigur. -A, e acolo. Cu fetele… oftam eu. -Cu fetele? Ce fete? -Alea, cum a coborat din masina, au sarit pe el, l-au imbratisat, sarutat… asa ca eu am zis sa ii ignor. -OO, stai ca vede el cine e fosta lui prietena. -Aaa… Hana? Stateam acolo nedumerita, nu stiam ce sa fac sau ce vroia Hana sa faca. Deodata vad ca vine Hana cu Hitomi, dar aceasta il tragea dupa el, tarandu-l mai bine zis. Ma pufni rasul cand i-am vazut ca se cearta ca doi copilasi in vazul tuturor. Dupa ce ii ceru socoteala ca de ce statea cu fetele si nu cu mine, aceasta a stat cu mine pana s-a terminat festivitatea de incepere a noului an de facultate. In clasa ne-a tinut doar o ora, iar eu desigur stateam langa Hana. La iesire am dat peste Hitomi, si ma gandeam sa il invit si pe el cu noi sa mancam ceva, dar cand sa il strig aparu cu o fata de brat. Vazand aceasta, Hana a vrut sa mearga sa il ia pe Hitomi de brat sa il duca de acolo si sa ii explice, dar am oprit-o, zicandu-I ca nu e nevoie, si am plecat acasa, fara Hana, lasand-o acolo. In momentul acela nu vroiam sa vad pe nimeni, si nici sa nu aud pe nimeni, eram prea dezamagita de el si eram distrusa… dar…
_______________________________________

|
|