Poze animeandmangaforever de la 2830 la 2869

cap.2 doua zi ai se trezi, se duse in baie sa faca un dus, si sa se schimbe sa mearga la dar ea stia

Cap.2 Intalnirea A doua zi dis-de-dimineata Ai se trezi, se duse in baie sa faca un dus, si sa se schimbe sa mearga la cumparaturi. Dar ea stia foarte bine ca nu cunoaste imprejurimele de pe aici, dar se va obisnui cu timpul. Se imbraca elegant, mai ales cate haine are merse jos sa manance. Micul-dejun era foarte delicios, si Ai incepu sa manance iar de data aceasta era mai fericita ca niciodata, dar nu stia de ce. -Pofta buna, Ai! Ii urase doica. -Mulumesc doica! Spuse Ai cu gura plina de mancare. -Ai, stii ca nu ai voie sa mananci cu gura plina, termina ce ai de mancat si apoi vorbeste! Ai termina de mancat si ii raspunse: -Scuze dar am uitat, zise cu un zambet larg pe fata… -In sfarsit zambesti si tu, nu te-am mai vazut de cateva saptamani asa!, ii zise doica. -Da, asa-i, si deodata tristetea I se afisa pe fata. Am terminat, ma duc la cumparaturi. -Nu vrei sa te insotesc? -Nu multumesc, doica, dar ma descurc. -Sigur, dar sa nu te pierzi, ai telefonul in caz ca te sun sa vad ce faci? -Da l-am luat, e la mine, si nu te teme dar daca ma pierd te sun si mai vedem noi ce vom face. Gata am plecat am luat banii si ne vedem mai tarziu. Pa! - Sa ai grija de tine!!!, sper ca va fi bine spuse doica putin indurerata. Ai merge ce merge si ajunse intr-un sfarsit pe o strada inlaturalnica, pustie si nu mai reusi sa se descurce mai departe iar ea recunoscu ca se ratacise. Vru sa mearga pe o strada la nimereala si din pacate dadu peste doi barbati care, desi ea nu a avut nici o treaba cu ei, au inceput sa se lege de ea. Insa, nimeni nu stia ca Ai a invatat arte martiale ca sa se poata apara de barbati ca acestia. -Unde merge domnisoara ? nu vrea sa o insotim?, zisera cei doi cu un zambet mare. -Eu merg acolo unde nu exista prosti, deci voi doi sunteti exclusi! Ai merse mai departe si nu-I baga in seama, dar acestia nu au iertat-o pentru ce le-au spus si unul dintre ei a prins-o de maini si a tinut-o strans. Ai nu se lasa pagubasa, si dintr-o aplecaciune dadu cu el de pamant, iar dupa putin timp cei doi erau la pamant plin de vanatai. Cine s-ar fi gandit ca o fata asa distinsa si linistita era asa periculoasa? Din pacate ea tot era ratacita, si merse un sfert de ora in van caci iar nu stia unde se afla. Dintr-o data dadu peste cei doi tipi care i-a batut acum catva timp si aceasta le spuse: -Nu spuneti ca nu va-ti saturat de ceea ce ati primit? Mai vreti? Daca mai vreti va mai dau? Zise Ai linistita. Dar imediat mai aparura inca 4 barbati din spatele ei si 4 langa ceilalti doi. -Acum ce te vei face, te vei lupta cu noi toti? Acum sa te vedem!!! Zisera unul dintre ei. Deodata toti sarira sa o prinda sa faca ce orice barbati care gasesc fete singure sa faca. Ai se sperie si urla, se puse jos, se facu ghem si astepta ca sa fie prinsa, dar nu se intampla nimik. “De ce oare?”, se intreba ea. “de ce s-au oprit?”. Se uita in sus si vazu un baiat care era cu banda lui si ii oprise pe ceilalti. -Daca nu vreti sa o incurcati, plecati de aici!!! Zise el pe un ton hotarat. -Sefu, ai vazut din ce banda fac astia parte? O spuse cu o voce tremuranda… -Nu am observat, dar stai sa ma gandesc… o nu sunt din… sunt din banda Matsuo. Sa plecam de aici. At mai repede posibil. Toti o luara la goana. Ai se intoarse catre baiatul care o salvase, si observa ca este acelasi baiat care a intrebat-o seara trecuta cum o cheama. Acesta o lua de mana si o intreba: -Te simti bine? Ti-au facut nenorocitii aia ceva? -Nu multumesc pentru ca m-ai salvat. Raman datoare. -Baieti, voi puteti pleca acasa, voi ramane eu si voi avea grija de ea. Nu tebuie sa imi ramai datoare, datoria mi-ai platit-o atunci cand te-am vazut, si ii zambeste. Ai inrosi putin, si il intreba: -Cum te cheama? Eu nu te-am intrebat aseara si mai ales vreau sa imi cer scuze ca m-am purtat urat cu tine. -Sunt Hitomi Matsuo. Incantat de cunostiinta si inca ceva: eu trbuie sa imi cer scuze ca nu ti-am zis noapte buna aseara. Ai se uita la baiatul din fata ei si se gandea cat e de frumos cu parul ala lung, mov, achii aceia rosii si mai ales la corpul acela. Dar ea se gandea ca intotdeauna nu trebuie sa judeci oamenii dupa fizic ci dupa interiorul lor, mai ales ca acest baiat era si in interior si in exterior frumos. Dar se mai intreba, familia Matsuo era puternica, fiindca acei barbate cand au vazut cine era, s-au speriat la culme, dar ce conteza conteza ca a scapat de handicapatii aia. -Vrei sa te duc acasa? O intreba Hitomi pe Ai. -Poftim? Scuze nu am fost atenta. -Am intrebat daca de duc acasa? -A, nu, trebuia sa ma duc sa imi cumpar cartile pentru scoala, si dupa cum vezi m-am ratacit si nu mai stiu pe unde sa o iau, zise Ai pe un ton jos putin rusinata, desi ea e o fata dura. -Pai atunci, haide cu mine. Te duc eu, mai bine zis te insotesc pana la magazine. Ai lista? -Da am lista, si iti multunesc! -N-ai pentru ce! O prinse de mana si pornira amandoi la librarie, el fiind in fata si ea in spatele lui. Ajunsi la librarie, Ai isi cumpara toate cartile de care avu nevoie iar Hitomi fiind un baiat cumsecade, o ajuta si o invita la o inghetata. Ai accepta, doar datorita ca a salvat-o de acei barbati. Ajunsi la cofetarie, amandoi vorbira cam un sfert de ora dupa care, o duse pe Ai acasa si ii spuse: -Data viitoare, cand nu stii pe unde sa mergi sa vii pe la mine caci te voi insoti oriunde vrei sa mergi, bine? Ii facu cu ochiul si intra in casa lui. Ai ramase inmarmurita si nu mai apucase sa-I zica macar un “multumesc”. Dar totusi ii va multumi candva. Intra in casa cu gandul la el. Doica o intampina ingrijorata, ii spuse ca este bine, urcase in camera ei, se puse pe pat si adormi la Hitomi, cavalerul ce-i salvase viata… Hitomi