7.trecutul,o amintire dureroasa
,,la orfelinatul ,,a dream it's all you need'' se afla o fetita frumoasa si jucausa.desii avea 5 anisori era asa de sprintena si vesela incat iti incalzea sufletul insa nu toti o vedeau asa.unii copii o urau spunandu-i ca este o ciudata si nu are ce cauta in compania lor.de ce?pentru ca facea parte dintr-o familie care se spunea ca a distrus multe vieti si a ruinat multe familii.unii copii au ajuns la orfelinat numai din cauza familiei ei.insa mai multi oameni s-au hotarat intr-o zi sa distruga familia ocahara pentru totdeauna.dar un membru a supravietuit fiind crutat de un om bun care nu putu sa o ucida.acea supravietuitoare se numea ayano.era ca nimeni alta.o fetita de 4 ani care era frumoasa ca si o floare,iar atunci cand se trezea parca rasarea soarele.dar frumusetea nu o ajuta sa scape de ura oamenilor.ea fu dusa la un orfelinat de o batrana care ii era vecina si care o iubea foarte mult.ar fi tinut-o ea insa era batrana si nu stia cat mai are de trait..mereu ura se citea in ochii oamenilor cand o priveau.unele femei de la orfelinat o urau foarte tare si chiar daca facea ceva sau nu cat de mic primea o palma tare doar pentru simplul fapt ca exista.
-oare de ce sunt asa rai oamenii cu mine,de ce?
si de ducea intr-un colt unde plangea si isi dorea ca maine sa se poata intelege cu toti si lumea sa nu o mai dusmaneasca.nimic insa nu se schimba.toti erau la fel de rai cu ea.copii aruncau cu pietre si o faceau o ciudata care le-a distrus familia.pe ea nu o afectau atat de tare cuvintele sau pietrele pe ea o dureau lacrimile care cadeau de la copii fara parinti care au ramas numai cu gandul si o fotografie a lor.singurele ei cuinte pe care le putea rosti erau:
-imi pare rau!
-crezi ca asta o sa-i aduca inapoi?esti un monstru!
-da asa e e un monstru!nu stati langa ea.e un adevarat monstru.sa nu patim ceva fugiti!
-imi pare rau!(si se aseza in genunchi cu mainile la ochi si plangea.nimeni nu era de partea ei.toti o goneau si o urau)
intr-o frumoasa zi...
-sunteti sigur ca vreti sa o adoptati?stiti ea e o ocahara si stiti...
-stiu foarte bine!si e aegerea mea!
-da domnule.AYANO OCAHARA!VINO AICI!
-da doamna.am venit.
-hmm e frumoasa intradevar dar e si patata cu rusinea familiei ei.
-tata ea va fi sora mea?e frumoasa.
-da ea va fi sora ta.
-buna eu sunt...
-NU TE APROPIA DE EA!
-bine dar....ai spus ca ea va fi sora mea si...
-asa e va fi dar nu te vei apropia de ea.nu vreau sa patesti ceva!
ayano nu intelegea.daca atat de mult o ura de ce vroia sa o ia acasa cu ei.ajunsi la familia care a adoptat-o au inceput problemele.
-ei bine de acum nu te vei mai numi ayano ocahara.te vei numi hana acuisha ai inteles?
-dar de ce domnule?de ce nu e bun numele meu?
-TACI DIN GURA!(si ii trase o puternica palma).IMI E DE AJUNS A TREBUIE SA TIN IN CASA MEA UN MEMBRU AL FAMILIEI OCAHARA.SA NU MAI IMI PUI INTREBARI NICIODATA AI INTELES?
-da am inteles!imi pare rau!
-acum mika duo pe hana in camera ei care ti-am aratat-o eu ai inteles?
-da tata.vino hana.
-da!
in drum spre camera hana se intrista iar.stia ca este urata si nu avea ce sa faca.mika o vazu deprimata si se hotara sa o inveseleasca.
-deci te cheama ayano.
-nu ma mai cheama asa.numele meu e hana.
-bine atunci!pe mine ma cheama mika!
-incantata.mika asta e camera?
-da!
camera era prafuita.se vazuse clar ca nu mai locuise nimeni in ea de ceva timp.hana nu mai statu pe ganduri se s-a dus la parinti ei adoptivi pentru a le cere o matura un foras si o carpa.hana era mica insa era si foarte harnica.ea invatase de la batranica cum sa faca curat.
-ma scuzati imi puteti spune de unde pot lua o matura,un foras si o carpa va rog.
mama lui miko ramase surprinsa de politetea fetei.
-uite aici.ia-le dar ai grija cu ele.
-da am inteles.
ea facu putina curatenie.noaptea veni repede iar soarele ce stralucea puternic apuse luind cu el ziua plina a lui hana.aceasta era fericita.credea ca in sfarsit nu va avea pe cineva langa ea.ca nu va mai fi singura..trecura un an de cand hana era cu familia acuisha.nu mai erau foarte multe probleme.hana se intelegea cat de cat cu familia si era fericita.mika mereu venea la hana pentru ai spune povesti frumoase despre printi,printete si multe altele.cele doua se intelegeau de minune.in sfarsit hana avea pe ceneva.totusi...cand mika implini 7 ani parintii eu au dat o petrecere in cinstea ei.au fost invitati si au venit multi oameni.hana era imkbracata foarte dragut la fel ca si mika.intr-o rochita albastra frumoasa cu danteluta.mika era imbracata la fel numai ca rochita ei era portocalie.invitatii erau foarte suparati pentru ca membrul familiei ocahara era printre ei.hana se simti nedorita si se retrase in camera ei unde se aseza pe pat si incepu sa planga din nou pentru privirile dure ale oamenilor.
-o cred ca m-am ratacit.
cineva deschise usa si o vazu pe hana stand si plangand pe pat.
-te simti bine?
-da!dar de ce esti aici?
-pai nu mai stiu cum sa ajung jos.crezi ca ma poti ajuta?
-sigur!(ea il lua de mana pe baiat si il conduse prin casa pana in fata scarilor)uite am ajuns.coboara pe aici si vei ajunge la petrecere!
-tu nu vi?
-nu,e mai bine asa.ai vrea sa devenim prieteni?eu sunt hana,tu?
-cashim!incantat.bine sa devenim prieteni!spe sa ne mai vedem!
-si eu!
dupa terminarea petrecerii mika urca la hana.
-hana de ce nu ai ramas?ne-am distrat de minune!
-serios?bine!ma bucur mlt!
totusi dupa petrecere toti oamenii evitau familia acuisha pentru ca au adoptat-o pe hana.adevarul era ca au adaptat-o numai pentru ca tatal ei era bun prieten cu tatal lui mika.intr-o seara hana nu putu dormisi vru sa se duca sa ia un pahar cu apa.cand a trecut pe langa usa de la dormitorul parintilor ea ii auzi pe cei doi:
-dragule oamenii ne ignora si nu ne mai baga in seama.nici rudele nu mai sunt cu noi.toti ne evita.
-stiu.mai bine nu o adoptam!
-da a fot o greseala.una mare.
hana fu foarte ranita de aceste cuvinte.ii venea sa planga pentru ca nu era dorita.ea se gandi sa scrie un mic biletel prin care isi cerea scuze pentru probleme si sa plece la casa batranicii care simtea ca o iubea.nu era mult pana acolo asa ca putea ajunge si singura.
-bine sa merg.am 8 anisori si sunt destul de mare pentru a ma descurca si singura.da asa e.sunt singura.(cand ajunse afara se mai uita o data in spate si o zari pe mika la geam)mika...imi pare rau.(si incepu sa planga lasand in urma casa cea mare)
ea ajunse insfarsit la casa batranici.suna la sonerie si era nerabdatoare sa o vada insa afla o veste neplacuta.
-imi pare rau.locuia aici insa a murit si am cumparat eu cu fetita mea acest apartament.unde iti sunt parintii?
-nu am.am venit la ea pentru ca era o persoana foarte buna si ma intelegeam foarte bine cu ea.
-unde te vei duce?
-pai nu stiu!dar ma descurc.
-vrei sa stai aici?
-nu vreau sa va cauzez probleme.
-nu-i nimic.intra.tocmai serveam cina.as vrea totusi sa-mi povestesti ce ti s-a intamplat bine?
-da.va-va multumesc!(hana incepu sa planga pentru ca in sfarsit cineva bun cu ea)
aceasta ii povesti tot mamei si ficei sale pe nume akiru.mama era foarte surprinsa de cat a indurat micuta fetita.ea o accepta infamilie .hana si akitu se intelegeau foarte bine.chiar daca akiru era oarba.mama a avut grija de educatia lui hana dar si de a lui akiru.totusi cand hana implici 16 ani mama lui akiru i-a dat doua bilete de avion pentru a se duce la o alta casa cumparata de mama pentru cele doua fete.
-fetelor va voi spune ceva.vreau sa va duceti in casa aceea si sa stat acolo.hana te-a inscris deja la un liceu destul de bun.
-dar tu nu vi?
-nu!
-de ce?
-pentru ca oricum nu mai am mult de trait.voi muri in curand.si as vrea sa fiu inmormantata aici.
-nu vreau asta mama!nu!
-akiru acesta e cursul vietii.sufar de o boala care nu poate fi tratata.nu am vrut sa va spun asta insa a venit timpul.maine veti pleca.sa aveti grija.hana!
-da!
-sa ai grija de akiru,bine?
-va promit!
-bine!''
-acea fata a ajuns aici la liceul acesta stand langa cashim,aron,miko si mika.acea persoana eram eu.ati vrut sa aflati adevarul,nu?acum ii stiti pe tot.
-hana...
-nu te teme!vom ramane langa tine!
-miko...
-asa e!nu esti niciodata singura!
-aron...
---suntem langa tine toti!
-multumesc.dar sa nu vi se urce la cap sa am nevoie de voi(toti incepura sa rada)
ayano:
