Poze din ...::♡☆Anime 4 ever♡☆::...

cap. 21 se poate…
ai o lua la goana, unde? numai ea stie. se tot gandi, cum de hitomi ii poate face

Cap. 21 Cearta -Nu se poate… Ai o lua la goana, unde? Numai ea stie. Se tot gandi, cum de Hitomi ii poate face asa ceva, cum poate sa o insele? Cum poate sa sarute alta fata in afara de ea? In acelasi timp, Hitomi, desigur dupa plecarea fetei de la masa lui, se gandea de ce intarzie Ai asa de mult. Trecura o ora, trecura doua, Ai nu aparea nici acasa si nici la restaurant. -Cred ca ar fi bine sa plec. Oare de ce nu a venit? Ma duc pana la ea acasa. Ajuns acasa la Ai, suna la usa si doica ii raspunde. -Buna ziua, tinere Hitomi! Va pot ajuta cu ceva? -Sigur. O puteti chema pe Ai pana afara, vreau sa vorbesc ceva cu ea. -Dar domnisoara nu este acasa. -Nu e? -A plecat la intalnire cu dumneavoastra, nu? -Da, trebuia sa ne intalnim, dar nu a venit. -Atunci nu stiu unde se afla. Acasa nu a venit. -Am sa plec sa o caut. Si in caz ca apare acasa, sa ma sunati. Aveti numarul meu de telefon? -Da, il am in agenda. Si am sa va sun. -Chiar va rog, fiidca nu vreau sa pateasca ceva. -Bine. -Multumesc mult. Sa ma sunati. -Desigur. -“Ai, unde esti?”. Buna ziua, doamna, nu ati vazut o fata asa de inalta… Hitomi incepu sa o caute peste tot, intreba lumea, dar nimeni nu o vazu. In continu, o cauta, nu o gasi, se duse chiar si prin canale sa o caute, dar nimic. Intre timp, acasa la Ai. -Domnisoara, sunteti bine? -Da. -Pot sa va servesc cu ceva? -Da, sa nu ma deranjezi si sa nu deschizi usa nimanui. -Dar… -Ai comentat ceva? Si ii arunca o privire strafulgeratoare. -Da, am inteles. -Sa nu ma deranjezi cu prostii de felul: “ti-e foame?” sau altele. -Da. -Ne vedem maine dimineata! Noapte buna! -Noapte buna! Ai inchise usa la camera, aprinse becul, trase draperiile sa nu o vada Hitomi, si se tranti pe pat. Incepu sa planga, cu tot sufletul ei, fiind si nervoasa pe Hitomi. Intre timp, Hitomi obosit din cauza ca a cautat-o prin toate partiile posibile si imposibile, se puse pe o banca din parc. Dintr-o data, suna telefonul. -ALO? -Buna, domul Hitomi? -Da eu sunt. -Sunt doica, aceasta de fiecare data, vorbi in soapta. -Dar de ce vorbesti in soapta? Sa nu imi zici… -Da, a venit acasa… -Perfect, atunci voi merge sa vorbesc… -…dar… -Ce “dar”? -…ea nu vrea sa vorbeasca cu dumneavoastra. -De ce? -…nu stiu, a zis pur si siplu sa nu o deranjeze nimeni. Nici macar eu. -Asa deci… -…cred ca ar fi bine sa nu vorbiti astazi cu ea deloc. -Da, multumesc pentru informatii. Am sa plec acasa, si voi incerca sa vorbesc maine cu ea. -Bine. La revedere! -La revedere! -Doica, sper ca nu ai vorbit cu nimeni, nu? -Desigur ca nu. -Bine atunci. -Cred ca voi merge acasa, eu o caut ca nebunul, si ea e acasa. Ajuns acasa Hitomi facea un dus, fiindca mirosea urat din cauza ca a umblat prin canale. Cand observa, lumina la Ai in camera. Acesta isi lua o camasa pe el, si sari din balconul lui in balconul lui Ai. Acesta nu mai batu in geam, ci deschise usor si incet usa de la balcon, trase perdeaua deoparte, si o vazu pe Ai intinsa pe pat plangand. Hitomi, merse o mangaie incet pe parul ei catifelat, dupa care o mangaie pe fata. -Ce faci? Ce cauti aici? Cum ai ajuns aici? I-am zis doicii sa nu deschida la nimeni. -Ai uitat, suntem vecini, si avem balcoanele aproape, bine nu chiar asa de aproape, dar sunt. -Dispari din camera mea. -De ce, ti-am facut ceva? Acum ce ti-am facut? -Stii perfect ce ai facut. Acum ridica-te si pleaca pe unde ai venit. -Dar… -Nici un “dar”. DISPARI! Ai se ridica de pe pat, il lua de mana si il duse pe balcon unde incerca sa inchida usa dar nu reusi. Hitomi opri usa cu mana. -Nu plec asa de usor de aici! -Ba da pleci! O saruta, desi la inceput nu s-a opus, l-a oprit daindu-i o palma si reusind sa inchida usa. -Acum ce-am facut? Sper ca nu e ceea ce ma gandesc eu… sper ca nu… cealalta fata