Poze animeandmangaforever de la 452 la 491

cap. 38 o noua zi, o noua poate fi la ora asta? nu poate dormi omul linistit odata in scoase capul

Cap. 38 O noua zi, o noua eleva -Cine poate fi la ora asta? Nu poate dormi omul linistit odata in viata… Hitomi scoase capul pe fereastra intredschisa, si observa pe Ai care statea la geamul sau si se uita. Apoi, se uita jos si observa ca era Renji. Acesta vru sa intre inapoi in casa, cand a fost oprit de Renji. -Stai, vreau sa vorbesc ceva cu tine. -Si daca nu am chef sa vorbesc? -Si daca te rog? Zise acesta pe ton hotarat. -Ha, cred ca visez. Renji cel viteaz sa se roage de mine, chiar ca e vis. Daca nu e, mi-ai inveselit seara, sa stii. -Serios, trebuie sa te intreb ceva. -Hai acum, e noapte, trebuie sa dorm, maine ma trezesc devreme. -Bine, vom vorbi maine, dar sa stii ca pana la urma tot voi vorbi cu tine. -Da, da cum zici tu. Renji se intoarse sa plece, dar nu inainte de a se uita pentru ultima oara la fereastra lui Ai, si observa ca aceasta se uita la Hitomi. Ofta, si pleca acasa. Pe strazile pustii, luna isi arata razele sale stralucitoare, care cadeau pe pamantul intunecos. Toata lumea dormea, doar anumite persoane umblau prin orasul pustiit si linistit. Persoane de soi rau, care vroiau doar distractie si femei. * ** Noaptea trecea si ea, si ii face loc zilei, care aduse cu ea soarele stralucitor si auriu. Razele soarelui mangaiau fata lui Nina, care dormea adanc. Peste putin timp, ceasurile se auzeau prin toata casa, dupa care, tanara isi puse perina pe cap sa nu mai auda, dar din nefericire, dupa putin timp, sora acesteia intra in camera. -‘Neata puturoas-o. Trezeste-te sau o sa intarzii la scoala. -Mai lasa-ma… -Vezi ca e si 20. -Cat? Sari Nina ca arsa din pat. -7:20… incepu aceasta sa fluiere… -De ce nu m-ai putut sa ma trezesti mai repede? Acum nici dus nu mai pot sa fac. -Pai ce sa iti fac daca tu stai sa visezi cat ai tu chef. -Dispari! Zise Nina in timp ce arunca cu o perna dupa Rin. Grabita, aceasta se imbraca cu uniforma scolii, se spala pe fata si pe dinti, dupa care isi lua paltonul inchis la culoare, lung pana jos aproape, dupa care ghiozdanul si iesi pe usa, fara sa isi mai ia micul-dejun. Dupa aproape un sfert de ora de mers, mai mult de alergat, Nina, a ajuns in sfarsit la scoala. In fata portii o astepta Hitomi, care o saluta, si o saruta. Despartindu-se la auzul clopotelului care suna de intrare, Nina se indrepta spre clasa, iar pe drum se intalni cu colega sa de banca. Hitomi, se uita putin dupa ea, si isi dadu seama ca de fapt el nu a fost asa de indragostit cand a fost cu Ai, probabil din cauza ca a fost o prima iubire, sau ca aceasta l-a parasit cand iubirea intre ei se intensifica? Nu avea raspuns la aceasta intrebare care va ramane pentru totdeaua in mintea lui. Urcand treptele, acesta ajuns in clasa, fu intampinat de Renji, care il lua la intrebari si raspunsul nu inceta de a intarzia: “IN PAUZA, BINE?”. Pana la urma, Hitomi se aseza in banca, si observa ca o singura persoana lipseste: Frash. Dupa intrarea unei profesoare pentru a anunta ca vor face matematica cu altcineva, iar acea “altcineva” era chiar ea. Dupa aproximativ 5 minute se auzira niste ciocaniri la usa. Era chiar Frash, care se pare ca intarzia. Lasandu-l sa mearga la locul lui, acesta se aseza in banca dupa care ofta. -Ai ras de mine, acum ce ar fi sa rad de tine? Incepu Hitomi sa chicoteasca. -Ha, ha, ha. Stiu, s-a intors roata, dar promit ca daca tu vei mai intarzia, eu nu mai rad de tine, cu conditia de a nu-mi tine predici. -Bine, somnorila. -Taci. -Domnule Frash, daca v-am ingaduit sa stai la ora, atunci nu inseamna ca poti sa urli. Caci stiu foarte bine sa pun absente, si stii si unde e usa. -Ma scuzati. Toata clasa incepu sa rada, iar profesoara se intoare la lectia ei. Cerul senin, se innora repede, iar fulgii de nea cadeau precum niste pene de la o pasare. La zapada ce era, se mai punea un strat, si era din ce in ce mai multa. Ora de matematica a trecut, si pauza a venit. -Sper ca acum pot sa te intreb ceva. Zise Renji deja plictisit tot sa se tina de Hitomi. -Bine, intreaba odata. -Ce treaba ai cu Ai? -Doar atat? Zise tanarul ridicand din spranceana. -Dar ce mai vrei? Intreba brunetul. -Si pentru chestia asta m-ai trezit aseara? Cred ca o sa vomit. -Raspunzi odata? -Unu: eu nu am nici o treaba cu prietena ta, iar doi: ce ma intereseaza pe mine, intreab-o pe ea. -Am vazut ca odata ati vorbit, si dupa aia de abia m-a bagat in seama, si ma gandeam ca i-ai spus ceva. -Asta cand a fost? Eu nu imi mai aduc aminte. -Pai… -Mai lasa-ma, dupa la iubitica ta, caci vad ca iti face cu mana. Cei doi s-au despartit, Renji mergand la Ai, iar Hitomi avea in gand sa mearga la Nina. Ajuns in clasa acesteia, a intrebat unde se afla, si a primit raspunsul ca ea se afla afara. Iesind din clasa, acesta mergea cu pasi lenti afara. Dar el nu stia ca de fapt Nina avea niste probleme cu niste baieti, cu o banda mai bine zis. -Deci papusic-o, nu vrei sa vii cu noi. Ta, ta, ta! Nu vreau sa aud nici un refuz. -Haide, stii ca sefu’ se enerveaza daca iar faci asa cu fetele. -Gura, cand nu e el in gasca, eu sunt seful aici. Iar acum, tu vii cu noi. O prinse pe Nina de mana, si o trase dupa el, dar a fost oprit de o fata. Aceasta purta o rochie neagra si scurta, o camasa alba cu dungi negre pe margine si scoasa in afara, iar parul ei roz si lung flutura in bataia vantului, avand prins in par o agrafa sub forma de floricica. -Din cate stiu, fata nu vrea sa merga cu voi. Zise aceasta aratand un zambet pe fata. -Dar tu cine mai esti? -O fata. Sau nu vezi? -Vad perfect, iar acum trage-te din cale sau te iau pe tine in locul ei. -Indrazneste doar. -Daca nu ii dai drumul Ninei si nu o lasi in pace pe Hana, cred ca nu e mai pun pe postul de sef. Se auzise o voce de baiat din spate. -Hitomi! Striga Nina care scapase din mainile baiatului ce o tinea. -Scuze sefu’ dar stii cum e Albelt, zise Ryo. -Dar tu nu poti sa il opresti. Se apropie de el, ii puse mana pe umar si se imbratisara. Asa facu si cu Albelt, care se pare ca nu era in apele lui. -Albelt, sa nu imi zici ca iar ai luat porcariile alea. -Ce te intereseaza daca le i-au sau nu? -Pai sigur ma intereseaza, deoarece esti prietenul meu cel mai bun. -Stiu… -Atunci, in ce buclul ai mai intrat de ai pus din nou gura pe ele. -Treaba mea. Eu plec, ne mai vedem, si fetelor imi pare rau de cele intamplate. -Stai… Ryo, eu stiu ca tu stii ce are. Asa ca zi-mi. -Se pare ca l-a inselat una. -La asta nu pot sa intervin, insa tu poti sa il ajuti sa nu il mai lasi sa puna gura pe chestiile alea. -Da sefu’. Asa voi face, si sper ca prin incercarea mea sa reusesc. -Bine, ne mai vedem. Pa baieti. -Pa sefu’. Ceilalti baieti din gasca eu plecat, ramanand doar Hitomi, Nina si Hana. -Nina, esti bine nu? -Sigur Hitomi, si iti multumesc… aaa… Hana? Parca asa a zis Hitomi. -Da, ma numesc Hana Mizumino, si sunt o fosta prietena din copilarie de-a lui Hitomi. -Ma bucur sa te revad, zise Hitomi in timp ce o imbratisa. -SI eu la fel, iar Nina imi pare bine de cunostinta, Hitomi mi-a povestit multe despre tine. -Serios? Nu am stiut ca asa de mult povesteste Hitomi despre mine. Oricum, si mie imi pare bine. -Apropo, voi fi in clasa cu tine. -Super. -Doar sa imi arati sala de clasa, si apoi sa vad unde o sa stau. -Bine, sa mergem, caci se pare ca se suna. -Dah, Nina, ne mai vedem, zise tanarul dandu-i un sarut. Hana, ne vedem mai tarziu sa mai povestim, ii spuse Hitomi facandu-i cu mana. -Pe mai tarziu Hitomi. scuzati greselile si intarzierea Hana